Manager de felu’ 1 sau felu’ 2

Cat eram in scoala mi s-a tot impuiat capul cu „ce inseamna sa fii manager”, „ce inseamna, de fapt, marketing”, „pilde si invataturi din lumea manageriala de top”, si multe alte astfel de ineptii.

Da, e corect sa ti se dea definitii si sa ti se explice teoria. Trebuie sa pleci de undeva.

Problema este ca cea mai mare parte a sistemului de invatamant porneste de la minciuna. SI nu spun asta cu rautate, minciuna este un lucru foarte bun in educatie.

Incepi sa fii mintit de la o varsta foarte frageda, pentru ca inca nu ai capacitatea de a procesa adevarul. Sau cel putin asa ni se spune.

Un exemplu, ca sa ilustrez ce vreau sa spun: copiilor li se povesteste despre Mos Craciun. Sunt incurajati sa creada ca exista. O minciuna, da, dar una placuta, care aduce farmec copilariei. Si care faciliteaza mult interactiunea sociala si ne pregateste sa gandim in sistemul cauza-efect, sau fapta-rasplata.

Pe masura ce crestem si asimilam mai multe informatii, minciunile care ni se spun se schimba. Spre exemplu, ca sa nu ma indepartez prea mult de invatamant, modelele care ne sunt predate la orele de fizica nu prea au nicio legatura cu realitatea. Sunt ultra-simplificate, uneori de-a dreptul false, numai pentru a ni se prezenta concepte de baza – este cam greu sa intelegi un sistem dinamic si complex din prima, trebuie mai intai spart in elementele componente si apoi reintegrat. In scop educativ, fireste.

Despre management, cam tot ce am fost invatat in facultate este alaturea cu drumul. Nu ca ideile ar fi gresite, dar nu au nicio legatura cu realitatea de la noi. Pe plai mioritic, managerii pe care am avut placerea sa-i cunosc sunt de doua feluri: patroni si parveniti.

Patronii sunt legitimi, in opinia mea. Se lupta din rasputeri sa isi creasca firma, cu scopul declarat de a face profit. Nimic gresit aici.

Parvenitii sunt cei care nu dau doi bani pe firma in care lucreaza. Sunt manati in lupta tot de dragostea pentru bani, dar nu au viziunea sau capacitatea profesionala de a o porni pe cont propriu. Asa ca isi vand „serviciile” celui care le ofera mai mult, si stau acolo numai atata timp cat nu primesc oferte mai bune. Cunosc cazuri in care astfel de manageri au falimentat firmele care i-au angajat, fie din incompetenta fie din hotii.

Deci cum ar trebui sa fie un manager? Sa moara in slujba firmei care l-a angajat? Sa dea tot ce poate ca sa dezvolte afacerea, spre profitul actionarilor si in schimbul unui salariu baban si al beneficiilor din pachetul negociat? Sau mai bine sa-si vada de ale lui, sa speculeze bursa pe informatii privilegiate, sa faca firme capusa, sa defraudeze pe angajator?

Tocmai mi-am amintit de o anecdota, apropo de angajari. Pe un formular de aplicatie exista intrebarea „Ati fost vreodata condamnat penal?” urmata de intrebarea „De ce?”. Un candidat a raspuns „Nu” la prima, si „Pentru ca nu m-au prins” la a doua. A primit job-ul.

Eu unul nu stiu cum ar trebui sa fie un manager. Ce stiu este ca ceea ce m-au invatat la scoala nu seamana cu ce vad in jurul meu. Daca ai opinii lasa-mi un mesaj.

Pilde aici: Business minds

Published in: on August 13, 2008 at 10:32 am  Comments (4)  
Tags: , ,

The URI to TrackBack this entry is: https://ionicam.wordpress.com/2008/08/13/manager-de-felu-1-sau-felu-2/trackback/

RSS feed for comments on this post.

4 comentariiLasă un comentariu

  1. Eu sunt manager si nu am firma mea. Mersi ca m-ai facut parvenit. Poate n-am posibilitatea sa devin patron, pentru moment. Copii, nevasta, rate, alea alea.

  2. In primul rand da, ai dreptate. Presupun ca exista si manageri romani care nu sunt nici patroni nici parveniti, asa cum i-am definit in articol. Dar eu inca nu i-am intalnit. Si pe tine personal ma indoiesc ca am avut placerea sa te cunosc.
    In al doilea rand, pari sa stii pe ce lume traiesti si sunt convins ca intr-o buna zi vei fi patron. Daca vei dori, evident.

  3. 1. cred ca informatia pe care o primim la scoala trebuie regandita si adaptata la realitate. Cred ca asta e esenta. Trebuie sa iei ce e bun si folositor din ce inveti la scoala.
    2. cred ca un angajat trebuie sa munceasca pentru angajator in functie de salariul pe care il primeste (nici mai mult, nici mai putin). Este grija angajatorului sa-si pazeasca firma si sa verifice munca angajatilor, desi nu trebuie ignorata nici morala celui care defraudeaza.
    3. iar in cazul pe care l-ai prezentat la final, cred ca au luat in gluma ce a spus el.

  4. Semn. Emailul inclus🙂.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: