Cum stateam eu ieri la plaja, la un moment dat aud un nene cum urla prin porta-voce ca are cea mai tare barca din lume si ca ofera turistilor cea mai tare plimbare de neuitat pe Marea Neagra, la pretul imbatabil de 5 lei de persoana.
Piperat cu “andiamo prego ladies and gentlemen”, discursul recunosc ca m-a lasat cu gura cascata. In semi-somnolenta mea din zapuseala de sub umbrela Pepsi, am inregistrat mesajul si m-am apucat sa-l ascult, desi strigatorul nu era in raza mea vizuala.
Se pare ca barca respectiva putea sa te duca in spatiul Schengen fara viza Schengen, sa-ti ofere trairi de neuitat, si ca urma sa plece dupa 5 minute de la imbarcarea primului pasager. Aparent, toti erau bineveniti la bord, si “nava” urma sa plece cu un singur pasager sau cu oriciti.
Pentru numai 5 RON puteai beneficia de excursia vietii tale. Andiamo prego. Tutti benvenuti. Nu mi-a fost clar daca 5 RON costa sa te urci la bord si sa fii dus in larg, urmand sa ti se mai ceara cel putin 5 RON ca sa fii adus inapoi la mal, sau pretul era all-inclusive.
Oricum, destept cum sunt ma gandeam pe fundalul indemnurilor ca saracul barcagiu n-are o viata prea usoara. Ce fel de imbecil ar plati fie si 5 RON ca sa piarda vremea cu asa o plimbare? Si sa mai aiba si placerea de a conversa cu strigatorul, odata barca plecata de la mal.
Dar viata mi-a demonstrat, inca o data, ca sunt un dobitoc.
M-am ridicat de pe sezlong si m-am uitat spre mare, sa vad barca. N-a fost usor, printre toate umbrelele si turistele obeze si topless. Dar cand am reusit s-o vad, nu mica mi-a fost mirarea ca era plina-ochi.
Si a pornit-o usurel spre larg, acompaniata de: “Numai cele mai frumoase turiste sunt primite la bord! Andiamo!”
